''Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta...
Iar asta este valabil si pentru indirea adevarata.

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu,
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti esti un prieten
Oricum te va rani din cand in cand, iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am imvatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertatde altii
cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti! "

Atat cat voi trai


Tot ce-n lume ne incanta, tot ce stelele rostesc
Orice vis ce-adanc se-avanta
Pe culmi de tainica iubire-n gand curat
Orice soapta de poveste
Orice dor dupa etern
Intregul freamat al creatiei vorbeste despre El

Si atat cat voi trai cu fiecare strop de viata
As vrea sa las sa straluceasca
Iubire limpede de cer
Si-atat cat voi trai la fiecare pas ce-l fac
As vrea sa las in urma mea
Iubirea jertfei din Calvar

Din inaltul muntilor, pe cuprinsul apelor
Orice gand ce se inalta
Orice mana ce ofera ajutor
Fiecare ruga-n taina
soptita cu credinta Domnului
Orice tainica speranta vorbeste despre El

Si atat cat voi trai
Cu tot ce am, cu tot ce sunt
As vrea s-arat Iubirea Lui

Există o carte pe pământ

Există o carte pe pământ
Plin de tărie, al ei cuvânt,
E un izvor de apă vie
Ce se revarsă în veşnicie.

Biblia-i cartea eternă
E mărturia cea supremă,
Darul nespus de minunat
Ce ne salvează din păcat.

Ea dă credinţă şi putere
În suferinţe-i mângâiere,
Lumină e pe-acest pământ
Ea, ne păstrează-n Legământ.

Doar ea, te face fericit
Cuvântul ei de l-ai trăit,
Viaţă sfântă poţi avea
Când călăuză-i Biblia!

Ea, este adevărul pur
Din părtăşia cu Isus,
Ne aduce pace şi iubire
Doar ea schimbă a noastră fire.

Din ea, primim înţelepciune
Cum să trăim în astă lume,
Cu dragoste şi fapte bune
Să biruim răul prin bine

Eu ma inchin

Eu ma inchin cu adorare, inaintea Ta,
Spun la toti in graba mare,ca va veni Mesia.
Eu ma inchin Isuse Doamne,cu viata mea,
Aduc o jerfta de iubire, Doamne inaintea Ta.
Vine Mesia, vine Mesia,
Spun la toti asa, ca vine Mesia.

Eu ma inchin cu adorare, o Isus prea sfant,
Spun acum in adunare, ca Tu vi pe-acest pamant.
Eu ma inchin si aduc jertfa sus pe inaltimi,
Astept o clipa in tacere s-o ridici o Domn divin.
Eu ma inchin in fata Ta,
Asa cum scrie Biblia.

Eu ma inchin cu adorare si in templul Tau,
Aduc pe-altar inima mea, Tie o Stapanul meu.
Azi ma-nchin si te rog Doamne,o nu ma lasa,
Si primeste jertfa mea, Doamne inaintea Ta.
Cu dor Te-astept sa vi,
Sa vi sa nu-ntarzii.

De Tine Doamne m-am legat si nu vreau sa Te las,
De s-ar intoarce lumea rea, ca sa stinga al meu glas.
Daca nu vor mai fi clipe, fericite-n jurul meu
Eu cu Tine-am bucurie si-o pastrez mereu, mereu.
Si cant prea fericit,
Ca eu Te-am intalnit.

Aduc pe culme jertfa mea, Te rog sa o primesti,
Pun pe altar inima, o iubitul meu, Tu esti.
Nu vreau sa ma mai inchin, decat in fata Ta,
Te-am intalnit plina de sine si-ai schimbat viata mea.
Azi sunt fericit
Ca Te-am intalnit.

Si ma inchin cu adorare o Isuse drag,
Ca sa vi astept eu clipa,Tu sa treci si al meu prag.
Cum doreste apa lina, cerbul insetat,
Asa Te doresc pe Tine, Domn prea sfant si minunat.
Vino nu intarzia, vino Te strig asa,
O Domnul meu iubit, sa vi iar, negresit.

Iubirea

Iubirea adevarata e ca un trandafir superb, rosu, parfumat, înflorit, dar cu foarte multi ghimpi, care straluceste în lumina soarelui. Daca vrei sa îl ai, trebuie sa îl cultivi. Ca si cel mai priceput gradinar sa-l ingrijesti, sa ai rabdare sa creasca, sa se dezvolte si sa infloreasca, sa îl aperi de geruri si de furtuni, de hoti si de alti daunatori. Mai presus de orice, trebuie sa crezi cu putere ca frumusetea exista si ca o vezi ca se manifesta în viata ta, prin frumusetea unica a acestui trandafir. Când va înflori în toata plenitudinea sa, bucura-te de minunea existentei lui, culege-l cu grija, chiar daca vei sângera datorita ghimpilor sai, iar parfumul pe care îl vei obtine, pastreaza-l toata viata, si daruieste din el oricui are nevoie, dar si reteta ta de bun cultivator... si poate un lastar de trandafir, rosu, stralucitor, parfumat, pentru a fi cultiva în gradina vietii oricui va putea deprinde de la tine arta cresterii trandafirilor.

A iubi este o artã, dupã cum si a trãi este o artã. Dacã vrem sã aflãm cum sã iubim, sã obtinem mãiestria în aceastã artã, va trebui sã procedãm asa cum se procedeazã când vrem sã învãtãm orice altã artã: muzicã, picturã, dans, arta medicinei sau a ingineriei. Vom avea nevoie de anumite abilitãti cum ar fi urmãtoarele:

1. Disciplinã - A dobândi arta iubirii solicitã disciplinã, o angajare puternicã a timpului si a întregii fiinte.

2. Concentrarea - este conditia pentru a putea întelege deplin persoana iubitã, pentru a putea pãtrunde în universul ei interior.

3. Rãbdarea - Arta iubirii nu se deprinde repede, ci prin exercitiu îndelungat, prin tehnica pasilor mici. Deprinderile de contact erotic se dezvoltã treptat implincând rãbdare fatã de sine si fatã de celãlalt.

4. Sensibilitatea - Aceastã calitate devine o deprindere eroticã ce constã în constientizarea la nivel superior a trãirilor senzitive, asociate cu emotii si sentimente. A pune sensibilitatea în serviciul iubirii înseamnã a deveni constient de un gând incorect, atunci când concentrarea, disciplina si rãbdarea au adormit, când esti tensionat si nu ai relatii bune cu ceilalti.

5. Depãsirea narcisismului - Narcisismul este centrarea pe propria plãcere, dar iubirea solicitã un mod de manifestare lipsit de egoism, rezonabil, o anumitã modestie.

Iatã ce afirmã poetul musulman Rumi în legãturã cu dobândirea mãiestriei în arta iubirii:

"Într-adevãr, niciodatã cel care iubeste nu cautã sã fie cãutat de cel iubit.
Când strãfulgerarea iubirii a atins inima aceasta, sã stii cã existã iubire si în inima aceea.
Când iubirea lui Dumnezeu creste în inima ta, fii sigur cã si Dumnezeu te iubeste pe tine.
Nici un sunet de aplauze nu se poate face auzit de la o singurã mânã, fãrã cealaltã mânã.
Întelepciunea Divinã este destinul, si el este cel care a hotãrât sã ne iubim unul pe celãlalt.
Cãci asa este dat sã fie în lumea aceasta: iecare parte a lumii sã-si aibã perechea sa.
În ochii înteleptului, Cerul este bãrbatul, iar Pãmântul, femeia:
Pãmântul are grijã sã facã sã creascã tot ce lasã Cerul sã cadã.
Când Pãmântului îi lipseste cãldura, Cerul i-o trimite; când îsi pierde prospetimea si umezeala, Cerul i le redã.
Cerul stã tot timpul de veghe ca un bãrbat ce-i poartã de grijã nevestei sale.
Iar Pãmântul se ocupã mereu de cele ale casei: naste si hrãneste tot ceea ce poartã.
Priveste Pãmântul si Cerul ca având inteligentã, cãci fac ceea ca fac fiintele inteligente.
Dacã ei doi nu ar avea plãcere unul de celãlalt, de ce ar sta îmbrãtisati ca indrãgostitii?
Fãrã Pãmânt cum ar putea înflori florile si pomii?
Si ce ar mai produce atunci apa si cãldura Cerului?
Asa cum Dumnezeu a pus dorinta în bãrbat,i în femeie pentru ca lumea sã fie perpetuatã prin unirea lor,
Asa a implantat EL în fiecare parte a existentei, nãzuinta cãtre o altã parte.
Ziua si Noaptea sunt dusmani pe fatã si totusi servesc amândouã aceluiasi scop,
Fiecare iubindu-l pe celãlalt ca sã-si poatã face impreunã lucrarea ce o au de fãcut amândoi,
Fãrã Noapte, natura omului nu ar câstiga nimic, si astfel nu ar avea nimic de cheltuit Ziua."

Iubirea adevarata e ca un trandafir superb, rosu, parfumat, înflorit, dar cu foarte multi ghimpi, care straluceste în lumina soarelui. Daca vrei sa îl ai, trebuie sa îl cultivi. Ca si cel mai priceput gradinar sa-l ingrijesti, sa ai rabdare sa creasca, sa se dezvolte si sa infloreasca, sa îl aperi de geruri si de furtuni, de hoti si de alti daunatori. Mai presus de orice, trebuie sa crezi cu putere ca frumusetea exista si ca o vezi ca se manifesta în viata ta, prin frumusetea unica a acestui trandafir. Când va înflori în toata plenitudinea sa, bucura-te de minunea existentei lui, culege-l cu grija, chiar daca vei sângera datorita ghimpilor sai, iar parfumul pe care îl vei obtine, pastreaza-l toata viata, si daruieste din el oricui are nevoie, dar si reteta ta de bun cultivator... si poate un lastar de trandafir, rosu, stralucitor, parfumat, pentru a fi cultiva în gradina vietii oricui va putea deprinde de la tine arta cresterii trandafirilor.

A iubi este o artã, dupã cum si a trãi este o artã. Dacã vrem sã aflãm cum sã iubim, sã obtinem mãiestria în aceastã artã, va trebui sã procedãm asa cum se procedeazã când vrem sã învãtãm orice altã artã: muzicã, picturã, dans, arta medicinei sau a ingineriei. Vom avea nevoie de anumite abilitãti cum ar fi urmãtoarele:

1. Disciplinã - A dobândi arta iubirii solicitã disciplinã, o angajare puternicã a timpului si a întregii fiinte.

2. Concentrarea - este conditia pentru a putea întelege deplin persoana iubitã, pentru a putea pãtrunde în universul ei interior.

3. Rãbdarea - Arta iubirii nu se deprinde repede, ci prin exercitiu îndelungat, prin tehnica pasilor mici. Deprinderile de contact erotic se dezvoltã treptat implincând rãbdare fatã de sine si fatã de celãlalt.

4. Sensibilitatea - Aceastã calitate devine o deprindere eroticã ce constã în constientizarea la nivel superior a trãirilor senzitive, asociate cu emotii si sentimente. A pune sensibilitatea în serviciul iubirii înseamnã a deveni constient de un gând incorect, atunci când concentrarea, disciplina si rãbdarea au adormit, când esti tensionat si nu ai relatii bune cu ceilalti.

5. Depãsirea narcisismului - Narcisismul este centrarea pe propria plãcere, dar iubirea solicitã un mod de manifestare lipsit de egoism, rezonabil, o anumitã modestie.

Iatã ce afirmã poetul musulman Rumi în legãturã cu dobândirea mãiestriei în arta iubirii:

"Într-adevãr, niciodatã cel care iubeste nu cautã sã fie cãutat de cel iubit.
Când strãfulgerarea iubirii a atins inima aceasta, sã stii cã existã iubire si în inima aceea.
Când iubirea lui Dumnezeu creste în inima ta, fii sigur cã si Dumnezeu te iubeste pe tine.
Nici un sunet de aplauze nu se poate face auzit de la o singurã mânã, fãrã cealaltã mânã.
Întelepciunea Divinã este destinul, si el este cel care a hotãrât sã ne iubim unul pe celãlalt.
Cãci asa este dat sã fie în lumea aceasta: iecare parte a lumii sã-si aibã perechea sa.
În ochii înteleptului, Cerul este bãrbatul, iar Pãmântul, femeia:
Pãmântul are grijã sã facã sã creascã tot ce lasã Cerul sã cadã.
Când Pãmântului îi lipseste cãldura, Cerul i-o trimite; când îsi pierde prospetimea si umezeala, Cerul i le redã.
Cerul stã tot timpul de veghe ca un bãrbat ce-i poartã de grijã nevestei sale.
Iar Pãmântul se ocupã mereu de cele ale casei: naste si hrãneste tot ceea ce poartã.
Priveste Pãmântul si Cerul ca având inteligentã, cãci fac ceea ca fac fiintele inteligente.
Dacã ei doi nu ar avea plãcere unul de celãlalt, de ce ar sta îmbrãtisati ca indrãgostitii?
Fãrã Pãmânt cum ar putea înflori florile si pomii?
Si ce ar mai produce atunci apa si cãldura Cerului?
Asa cum Dumnezeu a pus dorinta în bãrbat,i în femeie pentru ca lumea sã fie perpetuatã prin unirea lor,
Asa a implantat EL în fiecare parte a existentei, nãzuinta cãtre o altã parte.
Ziua si Noaptea sunt dusmani pe fatã si totusi servesc amândouã aceluiasi scop,
Fiecare iubindu-l pe celãlalt ca sã-si poatã face impreunã lucrarea ce o au de fãcut amândoi,
Fãrã Noapte, natura omului nu ar câstiga nimic, si astfel nu ar avea nimic de cheltuit Ziua."