Omul invata din propiile greseli...
E o vorba spusa din batrani,
Insa greseala se repeta de N ori
Si asta pentru ca... suntem orbi...
De orgoliu,egoism,ura...
Sentimente ce se nasc din suferinta,
Din nemultumiri,din dezamagiri.
Insa noi suntem singurii vinovati.
Uitam de familie,de prieteni...
Uitam sa ne bucuram de nimicurile vietii,
De micile atentii din partea apropiatilor.
Dar de ce suntem conceputi astfel???
Din dorinta de a ajunge tot mai sus,
Din dorinta de a fi puternici,respectati.
Si din nou...uitam esentialul...
Important nu este sa sufere cei din jur si noi nu...
Ci sa aducem zambetul pe buze unui prieten,
Sa dam o mana de ajutor unui suferind,
Sa tinem companie unui singuratic,
Sa facem fericit un copil,
Sa luminam viata celor ce ii iubim,
Insa spunem mereu... "nu am timp"...
Azi devine ieri,maine astazi si vremea a trecut.
Ne gandim daca lupta ne-a adus satisfactii sau deziluzii
Si realizam ca am indepartat totul din calea noastra
Iar regretul devine apasator.
De aceea, sa ne amintim mereu...
Sa pretuim viata,sa traim clipa
Si sa spunem celor dragi te iubesc...pana nu este prea tarziu...